Haine de atlaz

 Planta trebuie sa fie bine irigata. Exista doua mari varietati de bumbac, cea indiana si i ca americana, dar astazi se incearca restrangerea varietatilor. Bumbacul a ajuns in coloniile engleze de pe continentul american la inceputul secolului al XVII-lea, mai ales in statele din Sud, unde conditiile pentru cultivarea sa erau favorabile.  Ca si toga barbatilor, palia necesita operatii complicate pentru a fi aranjata. Cand purtau toga, barbatii isi puneau un fel de ghete din piele subtire, fara tocuri, fixate prin sase curele. Mai ieftine si mai practice erau insa sandalele. in casa isi puneau papuci de stofa. Femeile umblau incaltate ca si barbatii lor. Taranii si soldatii purtau saboti.

Ambasadorii sotului sau aveau instructiuni precise sa-i adune modelele noi pe care le vedeau prin tarile in care erau acreditati. Iar cand desenele nu erau suficient de clare, insusi Lodovico il Moro cerea amanunte. Lodovico il Moro si curtenii sai purtau haine de atlaz rosu brodat cu perle si clopotei.  

Aspectul strazii reflecta marea deschidere a pietei, spiritul de independenta al celor de douazeci de ani si dorinta lor de a purta haine create special pentru ei; observam de asemenea ca astazi adultii sunt cei care ii imita pe tineri. Astfel, in 1960, moda pantalonilor purtati la orice ora din zi si apoi moda taiorului-pantalon au triumfat in strada, fiind apoi preluate de haute couture.

 Casa Guerlain a realizat parfumul L/M, fiind o replica la acel Liu creat in anul 1929 de fondatorul Casei, Jacques Guerlain. f laconul lui imita sticlutele de ceai chinezesti din secolul al XVIII-lea. Casa Houcheron a realizat parfumul Jai'pur din esente de flori si de fructe. Acest parfum cu miros rafinat are o sticluta de forma unei bratari de cristal, cu un capac de culoare albastra ce te duce cu gandul la un safir. Anumite tipuri de haine au supravietuit pana in zilele noastre, mai ales in economiile inchise (de exemplu poncho-ul sud-ame- rican, dar nu numai).

O data cu aparitia costumului de Curte si o data cu nasterea modei se manifesta particularitati proprii cutarui sau cutarui grup. Aceste noi modele de ajustari, care pastreaza adesea numele tarii de origine (maneci decupate italieneste, vertugadin spaniol etc.) se propaga in micul univers international al elegantilor, sporind prestigiul politic al Curtilor la care au fost inventate.

Astazi suntem de-a dreptul socati de aspectul nefunctional al acestor uniforme facute mai mult pentru parada decat pentru lupta. in timp ce trupele franceze puteau fi semnalate de departe datorita pantalonilor rosii si a tunicilor albastre, germanii au ales tonuri de verde-gri, iar englezii au abandonat tunicile stacojii in favoarea tonului kaki (kaki inseamna „prafos" in limba persana), intalnit pentru prima data la trupele militare din India. Chiar saptamanalul Le Nouvel Obser- vateur, cunoscut prin pozitia sa liberala fata de femei, scria in 1975: ,Jiarbatul este fragil. Un nimic il deconcerteaza (...) Ca fabrica de inhibitii nu se putea inventa nimic mai bun decat colantul!" inca o dovada a faptului ca in materie de costum totul este grav, deoarece nu poti sa schimbi nici un detaliu fara sa pui in cauza tot lantul comportamentelor umane.