Esarfa de lana

 Chiar si cei care considera ca dupa Revolutie asistam la o inflatie de astfel de evenimente, habar nu au de aceste semnificatii. Cati mai stiu oare ca omoforul, esarfa de lana pe care o poarta arhiereii ortodocsi, aminteste de oaia pierduta pe care Pastorul o poarta sub brat? Doar la tara si in timpul calatoriilor isi puneau palarie. Celc^mai cunoscute piese de acoperamant masculine sunt pilos, o caciula inalta care avea de multe ori un cozoroc si care era decorata in diverse feluri, si pilidon (un pilos mai mic), o caciula de lana sau fetru pe care batranii o purtau si noaptea. Pilidon fara cozoroc si ornamente era caciula tipica a sclavilor si a muncitorilor; un atenian din clasele superioare n-ar fi iesit niciodata cu o asemenea caciula pe strada, caci tuturor li s-ar fi parut ca face o gluma sau ca urmareste cine stie ce scopuri. 

 inlocuiti in prima jumatate a secolului al XVII-lea prin chausses stramti ce ajungeau pana peste genunchi, catre 1655-1660 ele au facut loc unei noi mode, in care chausses devin un fel de fuste-pantalon. in exuberanta sa baroca, costumul masculin de atunci pare o caricatura; silueta era marcata printr-o serie de rascroieli la toate nivelurile: palarie plata cu pene de strut, peruca mare buclata, guler larg din dantela, pourpoint scurt stil vesta deasupra camasii bufante, volane de dantela in jurul genunchilor si panglici ce decorau pantofii cu toc rosu (fig. 16). La sfarsitul Primului Razboi Mondial, societatea burgheza a secolului al XlX-lea era partial ruinata si „noii imbogatiti" o concurau puternic. Daca banii si puterea lor si-au schimbat stapanii, haute couture ramane o industrie prospera, gasindu-si cliente in straturile noii societati.

 Poti ghici atitudinea oamenilor, gusturile si veniturile lor dupa palariile pe care le poarta. Vechiului slogan „Daca vrei sa iei avans, ia-ti o palarie" i s-ar putea adauga urmatorul: „Daca vrei sa-ti ascunzi opiniile, mergi cu capul descoperit."In cinema, palariile au fost folosite adesea pentru a crea un personaj, multe staruri fiind asimilate unui stil anume.  in sticlarii si topitorii muncitorii purtau de obicei bluze si glugi albe. insa hainele erau concepute nu doar pentru protectia muncitorului, ci si pentru protejarea intereselor proprietarului. Astfel, electorul de Saxonia i-a obligat pe muncitorii care fabricau monede sa poarte un costum de bufon, galben cu negru, ornat cu clopotei pentru ca miscarile lor sa fie usor reperabile, in acest fel ei neputand sa fure bani.

La Tuilleries, pentru toate femeile era obligatorie purtarea unui decolteu imens. Nefericita care a aparut o data cu o guimpe (plastron ce mascheaza decolteul unei rochii) a fost trimisa imediat acasa. Cateva asemenea tinute, purtate de americancele care s-au prezentat la Curtea Angliei, se pastreaza in muzeele din Statele Unite ale Americii. 

Lucrurile stau astfel nu doar in domeniul costumatiei pentru timpul liber; stim doar ca in in tinuta masculina a anilor '70 helanca a castigat teren fata de camasa cu cravata. Iar astazi foarte multi barbati se simt in largul lor imbracandu-se, ca si stramosii lor, in culori vii. Ei si-au luat chiar libertatea de a-si purta parul la lungimea care le convine, ceea ce nu este in mod obligatoriu un semn de depravare, chiar daca pentru opinia publica fantezia in vestimentatia masculina arunca un dubiu asupra calitatilor virile ale celui ce indrazneste sa se apropie de frivolitatea oarecum dezonoranta a costumului feminin.