Cele mai elegante haine

Trecand dincolo de aceste motivatii, raspunsul cel mai des invocat de catre cei intrebati de ce se imbraca este nevoia de protectie. Si nu putem nega aceasta daca ne gandim ca, in timp ce oamenii din Insulele Pacificului poarta fuste de frunze si coroane de flori, laponii se acopera cu blanuri. Textilele artificiale au inceput sa fie folosite si de catre marii creatori, mai ales in amestec. incepeau sa fie utilizate tonuri ca rosul aprins, albul, verdele. Acest lucru a fost posibil gratie textilelor artificiale, a caror intretinere se face mai usor. 

Cele mai elegante haine erau brodate cu flori pe margini, pe buzunare si pe mansetele intoarse, fixate prin nasturi brodati din aceeasi tesatura. in ajunul Revolutiei franceze, florile erau mai mici, broderiile mai restranse, iar firele de aur si argint mai putin folosite. Odata cumparate metrajul si broderia, acestea erau duse la croitor. in albumele de crochiuri care mai pastreaza primele creatii ale lui Worth observam variatii infime in jurul unei teme decorative de pe suprafata unei fuste cu crinolina; acest lucru se datora faptului ca fiecare clienta cerea o versiune „personalizata" a modelului propus initial. insa Worth detesta crinolina, astfel ca in 1867 a propus inlocuirea ei prin turnura.

 Poti ghici atitudinea oamenilor, gusturile si veniturile lor dupa palariile pe care le poarta. Vechiului slogan „Daca vrei sa iei avans, ia-ti o palarie" i s-ar putea adauga urmatorul: „Daca vrei sa-ti ascunzi opiniile, mergi cu capul descoperit."In cinema, palariile au fost folosite adesea pentru a crea un personaj, multe staruri fiind asimilate unui stil anume.   Gravurile ce ilustreaza Tratatul despre metalurgie al lui Agricola ii infatiseaza pe mineri purtand un sort de piele, glugi si genunchiere. in secolul al XVII-lea minerii purtau o bluza de barchet* innasturata pana la gat. Acest costum s-a nascut in minele din Saxonia, raspandindu-se apoi in toata Europa.

Abia in secolul al XV-lea a aparut ideea unei tinute identice pentru cei care aveau aceeasi functie, idee exprimata in livreaua atribuita de catre suveran anumitor servitori ai sai. Garzile personale au ramas, de atunci, daca nu grupuri de elita, cel putin grupuri ce poarta o tinuta impecabila si flatanta.  Prezentata in 1989 la Paris, aceasta veritabila opera de arta a fost conceputa de Helene Gainville; avea bijuterii realizate de Alexander Reza si mici diamante montate in platina, raspandite pe toata suprafata materialului.Pana nu demult moda era facuta pentru femei adulte, iar tinerele isi modelau imaginea dupa imaginea mamelor lor. Astazi nu mai este la fel. 

Operele de arta

Operele de arta ne ofera informatii importante despre costum. Fiind adesea datate, ele permit o aproximare mai buna a perioadei de executie a costumelor. Apare insa acelasi defect ca in cazul hainelor pastrate: sunt reprezentati mai-marii timpului, si nu muritorii de rand.   La inceputul Regatului Mijlociu au aparut vesminte specifice functiilor si profesiilor, foarte exact definite. Aproape toti egiptenii purtau bijuterii mari, uneori incrustate cu geme si cu pasta de sticla. De obicei ei purtau bratari (femeile chiar si la glezne); iar cei bogati purtau coliere, pectorale si inele. Acestora femeile le adaugau cercei si diademe.

 Au disparut si hainele claselor sarace, care erau purtate pana la uzura. Cele care au ramas sunt hainele clasei mijlocii. Astfel, putem spune ca moda curenta pentru barbatii din timpul lui Ludovic al XVI-lea era alcatuita dintr-o haina de tafta, de culoare deschisa, si dintr-o vesta diferit colorata, adesea brodata. Deja inaintea Revolutiei franceze se poate remarca debutul unei simplificari clare a costumului.  El isi alege mai multe tesaturi imprimate, desenate de Dagobert Peche, din care va face apoi captuseli de mantale. Poiret le simpatizeaza mai ales pe surorile Floge, dintre care una este sotia lui Gustav Klimt. in 1904, ele deschisesera la Viena o casa de moda, amenajata de celebrul arhitect Josef Hoffmann.

Arotaio, un grec originar din Kapadochia, a consemnat ca sapunul provenea din Galia, unde era denumit saponi. Pentru a se ingriji, Popeea, sotia imparatului Nero, folosea o masca din faina de secara amestecata cu ulei parfumat, pe care si-o inlatura apoi cu ajutorul laptelui de magarita.   El era purtat doar de catre femeile bogate si elegante. Tocmai de aceea Coranul recomanda portul valului, pentru ca Moha- med dorise sa extinda si asupra femeilor de conditie modesta acest privilegiu de clasa care era portul valului. Femeile il purtau atat cand ieseau din casa, cat si atunci cand in harem intrau barbati straini (aici aveau acces doar medicii, negustorii si astrologii).

Se pare ca timpul nostru disociaza mai usor ideea autoritatii de portul unui costum special. Broderiile bogate care au facut parte, de secole, din tinutele demnitarilor si al caror pret de cost ridicat dadea o idee despre importanta sociala a celui considerat demn de o asemenea cheltuiala aproape ca au disparut, atat de pe uniforma militara, cat si de pe cea civila. E preferabil chiar un aspect neregulat, dar care lasa sa transpara un suflet ales. in timp ce buzele zambind asimetric e bine sa fie vopsite cu rosu tare, culoarea cireselor, accentuarea pometilor obrajilor cu nuante ce tind Spre rosu este interzisa. Pometii trebuie sa aiba culoarea florilor de cires. Femeile iki iubesc culorile toamnei, bejul, griul, iar pentru decoruri albastrul.

Haine de atlaz

 Planta trebuie sa fie bine irigata. Exista doua mari varietati de bumbac, cea indiana si i ca americana, dar astazi se incearca restrangerea varietatilor. Bumbacul a ajuns in coloniile engleze de pe continentul american la inceputul secolului al XVII-lea, mai ales in statele din Sud, unde conditiile pentru cultivarea sa erau favorabile.  Ca si toga barbatilor, palia necesita operatii complicate pentru a fi aranjata. Cand purtau toga, barbatii isi puneau un fel de ghete din piele subtire, fara tocuri, fixate prin sase curele. Mai ieftine si mai practice erau insa sandalele. in casa isi puneau papuci de stofa. Femeile umblau incaltate ca si barbatii lor. Taranii si soldatii purtau saboti.

Ambasadorii sotului sau aveau instructiuni precise sa-i adune modelele noi pe care le vedeau prin tarile in care erau acreditati. Iar cand desenele nu erau suficient de clare, insusi Lodovico il Moro cerea amanunte. Lodovico il Moro si curtenii sai purtau haine de atlaz rosu brodat cu perle si clopotei.  

Aspectul strazii reflecta marea deschidere a pietei, spiritul de independenta al celor de douazeci de ani si dorinta lor de a purta haine create special pentru ei; observam de asemenea ca astazi adultii sunt cei care ii imita pe tineri. Astfel, in 1960, moda pantalonilor purtati la orice ora din zi si apoi moda taiorului-pantalon au triumfat in strada, fiind apoi preluate de haute couture.

 Casa Guerlain a realizat parfumul L/M, fiind o replica la acel Liu creat in anul 1929 de fondatorul Casei, Jacques Guerlain. f laconul lui imita sticlutele de ceai chinezesti din secolul al XVIII-lea. Casa Houcheron a realizat parfumul Jai'pur din esente de flori si de fructe. Acest parfum cu miros rafinat are o sticluta de forma unei bratari de cristal, cu un capac de culoare albastra ce te duce cu gandul la un safir. Anumite tipuri de haine au supravietuit pana in zilele noastre, mai ales in economiile inchise (de exemplu poncho-ul sud-ame- rican, dar nu numai).

O data cu aparitia costumului de Curte si o data cu nasterea modei se manifesta particularitati proprii cutarui sau cutarui grup. Aceste noi modele de ajustari, care pastreaza adesea numele tarii de origine (maneci decupate italieneste, vertugadin spaniol etc.) se propaga in micul univers international al elegantilor, sporind prestigiul politic al Curtilor la care au fost inventate.

Astazi suntem de-a dreptul socati de aspectul nefunctional al acestor uniforme facute mai mult pentru parada decat pentru lupta. in timp ce trupele franceze puteau fi semnalate de departe datorita pantalonilor rosii si a tunicilor albastre, germanii au ales tonuri de verde-gri, iar englezii au abandonat tunicile stacojii in favoarea tonului kaki (kaki inseamna „prafos" in limba persana), intalnit pentru prima data la trupele militare din India. Chiar saptamanalul Le Nouvel Obser- vateur, cunoscut prin pozitia sa liberala fata de femei, scria in 1975: ,Jiarbatul este fragil. Un nimic il deconcerteaza (...) Ca fabrica de inhibitii nu se putea inventa nimic mai bun decat colantul!" inca o dovada a faptului ca in materie de costum totul este grav, deoarece nu poti sa schimbi nici un detaliu fara sa pui in cauza tot lantul comportamentelor umane. 

Materia prima de la Johann Konrad

Firele destinate cusutului, care reprezinta o mica parte din productia totala, sunt intotdeauna retoarse, ca de altfel si unele fire destinate tesaturilor de calitate superioara. Vopsirea. Firele sunt vopsite inainte de a fi tesute, imprimarea de motive pe stofa fiind un procedeu mai rar.  Cu cativa ani mai devreme, insa, fusese descoperit, absolut din intamplare, albastrul de Prusia. Un anume Diesbach, droghist care fabrica si vindea un colorant rosu, isi procura materia prima de la Johann Konrad Dippel, un farmacist nu foarte cinstit, care la un moment dat 1-a inselat, vanzandu-i alte substante.

Va supravietui pana in secolul al XVII-lea, prin costumul purtat de suverane la incoronare. Mai exista un tip de rochie, cel numit corset; aceasta rochie era decoltata rotund si inchisa in fata cu sireturi. Coafura s-a dezvoltat intr-un mod original: parul era prins pe tample in doua cocuri mici, adesea invelite intr-o plasa de matase, careia i se suprapunea o constructie complicata din in intarit sau un fel de coif din material de lenjerie, mai ales in Tarile de Jos.  

Revista Groupe Avant-Premiere, destinata vanzatorilor en detail din Franta, prezinta in fiecare luna o selectie propusa de jurnalisti.Dar toate tentativele de a rationaliza demersurile femeilor ce vor sa-si cumpere o anumita haina se lovesc de dorinta acestora de a se singulariza, inscriindu-se totusi in linia generala, ceea ce va contrazice pronosticurile cele mai serioase.

Dar eu nu o copiez. Taiorul ei este formidabil. Este o opera ce apartine istoriei modei, ca si costumul lui Ludovic al XV-lea." Jurnalista continua: ,J*e care dintre confrati ii admirati?" El spune: ,JZxista trei tipuri de croitori: cei mari - Balenciaga, Christian Dior si Chanel, apoi cei pe care eu ii numesc croitorese, care fac rochii frumoase, dar atat, si croitorasii, care se simt obligati sa-si puna manechinele sa poarte urechi de Mickey Mou- se, placi siderurgice sau costume de cosmonaut.  De fapt tocmai aceasta vechime explica, in parte, perenitatea acestei realitati etnografice. Exista va&e pastrate din epoci imemoriale care au gravate pe ele femei intr-o costumatie surprinzator de asemanatoare celei a tarancilor romance din zilele noastre. t)ar imagini de o claritate si exactitate pe drept cuvant latine s-au pastrat si pe Columna lui Traian, in ale carei basoreliefuri pot fi vazuti dacii in hainele lor specifice, haine aproape identice cu cele purtate de taranii romani de astazi.

Porti un costum special de sport pentru a-ti manifesta apartenenta la un grup pe care l-ai ales; la limita el devine o veritabila uniforma revendicata cu mandrie de catre cei dornici sa o poarte. Portul acestei uniforme nu va fi resimtit ca o negare a personalitatii, ci ca marca integrarii intr-o comunitate care va permite participarea la o exaltare colectiva.  Am sa fac rost de-o rochie adevarata de femeie si-am s-o port in locul pantalonilor astora nenorociti. Am sa-mi pun ciorapi de matase si pantofi cu toc inalt! in camera asta am sa fiu femeie, nu tovarasa!"in Europa, unde totul se masoara, frumusetea a fost transpusa in marimi si formule. Catherine de Medicis, regina Frantei, nu permitea ca talia doamnelor sale de onoare sa depaseasca treizeci si trei de centimetri.

Pantofii de sport

 in Fenicia, exploatarea lor devenise o adevarata industrie. Colorantul trebuia utilizat imediat. Procedeul obtinerii lui era complicat: molustele se sarau si se fierbeau, apoi lichidul era epurat; dupa aceea se umezeau cu el sculurile, care erau lasate la soare pana se obtinea nuanta dorita (existau tonuri variate).  Vesmintele grecesti aveau adesea tonurile naturale ale lanii (alb, maro, negru), dar puteau fi uneori vopsite cu purpura sau brodate cu fir de aur. Aceste drapaje nu favorizau marile motive; mai frecvente erau micile motive dispuse in randuri regulate. in nici un caz nu am putea spune ca atenienii erau imbracati mai putin elegant decat cei ce poarta astazi hainele de ultima moda.

 Acest detaliu de origine militara a fost imprumutat din uniforma militara a secolului al XVIII-lea. Manecile hainei si-au pierdut reverele cu nasturi, dar apoi a urmat moda manecilor foarte stramte a uniformei militare din secolul al XVIII-lea - acestea erau deschise si inchise cu nasturi pe cusatura exterioara. De atunci, vestoanele masculine poarta pe maneca cei trei nasturi pur or-namentali, care nu mai au nici o utilitate practica.  Campul posibilitatilor vestimentare poate fi mereu largit; sa amintim doar rochiile metalice inventate pentru un film de sculptorul Gerard Baschet, costumele de lumina create pe corpul dansatorilor de fasciculele colorate ale proiectoarelor ori hainele liturgice in culori stralucitoare imaginate de Henri Matisse pentru capela din Vence. 

Uneori modul in care sunt prezentate hainele e chiar mai important decat modelele prezentate. Astfel ca in ultimii ani am asistat la o revolutie in lumea top-modelelor si a publicitatii. Top-modelele au inceput sa intereseze din ce in ce mai mult presa si cronicarii evenimentelor mondene. Ele nu mai sunt niste frumuseti anonime, ci mari vedete, iar supermediatizata lor ascensiune se traduce prin cecuri bancare cu multe zerouri (fiecare top-model castiga in medie cate 10.000 dolari pe zi). 

  Femeile agresive, care vor sa socheze, recurg la miresme puternice, exotice, care evoca padurile si care persista multa vreme. Femeile sportive nu au prea mari preferinte pentru un anumit gen de parfum, multumindu-se uneori si cu un parfum barbatesc.Desi scumpe, parfumurile se vand in continuare destul de bine in lume.

 Astazi pantofii de sport se produc in functie de terenul pe care se practica sportul respectiv, in functie de ramura sportiva, in functie de conformatia piciorului si de sex.In concluzie, putem afirma ca echipamentul, costumul de sport este cel mai bun exemplu pentru o tinuta creata special pentru a se adapta la o situatie data. 

De pe la mijlocul anilor '60, tinerele au propria lor moda. Aceasta moda a fost influentata de Brigitte Bardot, de Catherine Deneuve si in general de vedetele actualitatii, in afara contestatarelor declarate, s-a conturat o noua atitudine a tinerelor fete: refuzul infrumusetarii dupa normele clasice. Astfel inteleg tinerele sa-si proclame refuzarea rolului lor traditional de obiect impopotonat pentru confortul barbatului.

Esarfa de lana

 Chiar si cei care considera ca dupa Revolutie asistam la o inflatie de astfel de evenimente, habar nu au de aceste semnificatii. Cati mai stiu oare ca omoforul, esarfa de lana pe care o poarta arhiereii ortodocsi, aminteste de oaia pierduta pe care Pastorul o poarta sub brat? Doar la tara si in timpul calatoriilor isi puneau palarie. Celc^mai cunoscute piese de acoperamant masculine sunt pilos, o caciula inalta care avea de multe ori un cozoroc si care era decorata in diverse feluri, si pilidon (un pilos mai mic), o caciula de lana sau fetru pe care batranii o purtau si noaptea. Pilidon fara cozoroc si ornamente era caciula tipica a sclavilor si a muncitorilor; un atenian din clasele superioare n-ar fi iesit niciodata cu o asemenea caciula pe strada, caci tuturor li s-ar fi parut ca face o gluma sau ca urmareste cine stie ce scopuri. 

 inlocuiti in prima jumatate a secolului al XVII-lea prin chausses stramti ce ajungeau pana peste genunchi, catre 1655-1660 ele au facut loc unei noi mode, in care chausses devin un fel de fuste-pantalon. in exuberanta sa baroca, costumul masculin de atunci pare o caricatura; silueta era marcata printr-o serie de rascroieli la toate nivelurile: palarie plata cu pene de strut, peruca mare buclata, guler larg din dantela, pourpoint scurt stil vesta deasupra camasii bufante, volane de dantela in jurul genunchilor si panglici ce decorau pantofii cu toc rosu (fig. 16). La sfarsitul Primului Razboi Mondial, societatea burgheza a secolului al XlX-lea era partial ruinata si „noii imbogatiti" o concurau puternic. Daca banii si puterea lor si-au schimbat stapanii, haute couture ramane o industrie prospera, gasindu-si cliente in straturile noii societati.

 Poti ghici atitudinea oamenilor, gusturile si veniturile lor dupa palariile pe care le poarta. Vechiului slogan „Daca vrei sa iei avans, ia-ti o palarie" i s-ar putea adauga urmatorul: „Daca vrei sa-ti ascunzi opiniile, mergi cu capul descoperit."In cinema, palariile au fost folosite adesea pentru a crea un personaj, multe staruri fiind asimilate unui stil anume.  in sticlarii si topitorii muncitorii purtau de obicei bluze si glugi albe. insa hainele erau concepute nu doar pentru protectia muncitorului, ci si pentru protejarea intereselor proprietarului. Astfel, electorul de Saxonia i-a obligat pe muncitorii care fabricau monede sa poarte un costum de bufon, galben cu negru, ornat cu clopotei pentru ca miscarile lor sa fie usor reperabile, in acest fel ei neputand sa fure bani.

La Tuilleries, pentru toate femeile era obligatorie purtarea unui decolteu imens. Nefericita care a aparut o data cu o guimpe (plastron ce mascheaza decolteul unei rochii) a fost trimisa imediat acasa. Cateva asemenea tinute, purtate de americancele care s-au prezentat la Curtea Angliei, se pastreaza in muzeele din Statele Unite ale Americii. 

Lucrurile stau astfel nu doar in domeniul costumatiei pentru timpul liber; stim doar ca in in tinuta masculina a anilor '70 helanca a castigat teren fata de camasa cu cravata. Iar astazi foarte multi barbati se simt in largul lor imbracandu-se, ca si stramosii lor, in culori vii. Ei si-au luat chiar libertatea de a-si purta parul la lungimea care le convine, ceea ce nu este in mod obligatoriu un semn de depravare, chiar daca pentru opinia publica fantezia in vestimentatia masculina arunca un dubiu asupra calitatilor virile ale celui ce indrazneste sa se apropie de frivolitatea oarecum dezonoranta a costumului feminin.

Moda femeilor instarite

Cel mai cunoscut poliester textil este tergalul, foarte folosit singur sau in combinatie cu lana, al carei aspect il imita. Aceste fibre provin din transformarea subproduselor petroliere. Iar inovatiile in domeniu sunt constante: dupa Al Doilea Razboi Mondial s-au inventat fibrele de triacetat, din care se produc materiale care se usuca usor, nesifonabile, si care pot fi fixate termic, adica plisate permanent, ceea ce suprima calcatul.   S-au gasit multe asemenea camasi-rochie in mormintele copte datand din primele secole de dupa Hristos, dar intrebuintarea lor era cu mult mai veche. Tunicile coptilor erau decorate cu ornamente de stiluri diferite, a caror clasificare cronologica este nesigura. Lungi sau scurte, ele au fost purtate de catre ambele sexe in intreg Imperiul Bizantin. Erau din in, aveau modele policrome din lana, fiind cateodata cusute cu un fir de matase.

 Noutatile costumului calatoreau o data cu ambasadorii si soldatii. Austeritatea maiestuoasa a costumului spaniol ne da o imagine fidela a spiritului ce domnea la Curtea lui Filip al II-lea, unde pe hainele negre se purtau bijuterii stralucitoare. Spanioloaicele, si o data cu ele femeile din toata Europa, au renuntat la marile decolteuri patrate, iar spaniolii au lasat de o parte pour- point-urile deschise la gat.   Ferre, care stie sa fie si incendiar, si simplu, jongleaza cu proportiile si e constient ca esentialul este sa stii carui model se preteaza materialele frumoase care exista. Dolce & Gabana, care recunosc in femeie un personaj puternic, se inspira din miscarea flower-power. Olivier Lapidus isi realizeaza toate modelele din matase, inclusiv incaltamintea, bijuteriile, gentile, nasturii sau celelalte accesorii.

Adevarul este ca fiecare se poate regasi intr-un parfum. Parfumul pe care il folosim vorbeste despre noi, ne defineste. O femeie se distinge prin parfumul sau, ce o insoteste in permanenta asemeni unei umbre; identitatea olfactiva se contopeste cu o identitate imaginara.Astazi nimeni nu mai ramane in top intamplator sau ocupandu-se cu improvizatii.  Totusi, multi muncitori din aceasta perioada purtau bluze asemanatoare acelora ale taranilor din secolul al XlX-lea; pantalonii lor din velur erau mai largi decat ai burghezilor; nu aveau guler intarit si nu purtau nici cravata. Femeile din clasa muncitoare urmau moda femeilor instarite, dar ele nu purtau palarie, ci doar boneta. 

Luptatorii ocazionali n-ar fi acceptat uniforma care pe atunci era purtata de trupele de mercenari profesionisti. Spre sfarsitul secolului al XV-lea ei au adoptat niste costume mai potrivite, asa-numitele lansquents elvetiene: pourpoint-uri scurte, dand libertate miscarilor, si pantaloni pana sub genunchi, totul fiind vatuit, pentru amortizarea socurilor, si ornat cu dechiquetures (taieturi, sfasieri in material), care vor deveni adevarate semne de recunoastere (fig. 47). Creatorul englez Redfern a compus pentru printesa Alexandra de Galles un costum fara ornamente, din lana uni, format dintr-o jacheta cu un guler taior si revere, un corsaj din aceeasi stofa si o fusta lunga. Incet-incet, corsajul de drap va fi inlocuit printr-o vesta colorata sau printr-o bluza a carei evolutie o va urma indeaproape pe cea a camasii masculine. 

In natura unele lucruri care exista dimineata dispar pana la caderea serii

Am inceput acest studiu atunci cand am devenit constienta de faptul ca nu poti scrie o carte, nu poti face un film, nu poti vorbi despre o anumita epoca fara sa stii care erau vesmintele purtate atunci. In perioada realizarii filmului lui Martin Scorsese Varsta inocentei (dupa romanul lui Edith Wharton), celebrul actor irlandez Daniel Day-Lewis s-a decis sa umble imbracat ca pe la 1870 si in afara orelor de filmare. Cerceii, colierele si bratarile constituiau, desigur, o parte importanta din zestre, iar femeia casatorita isi pastra podoabele intr-o caseta speciala. Barbatii foloseau un inel cu pecete, dar unii dintre ei, influentati de moda ioniana, purtau si colane sau cercei. Casetele erau bogat ornate. 

Se pare ca in Italia a aparut ideea de a se trage fire din panza alba folosita pentru confectionarea batistelor si de a le relua cu acul pentru a crea motive geometrice semi-transparente. Astfel va lua nastere dantela. Facuta cu acul in Italia si cu croseta in Flandra, dantela de in alb de buna calitate va fi intotdeauna un produs scump, datorita timpului lung de executie si a calitatilor pe care trebuia sa le aiba muncitoarele.  De altfel, haute couture fiind considerata o industrie de prestigiu - asemeni coniacului si sampaniei -, beneficia de anumite privilegii. De exemplu, se permitea ca numele creatorilor sa fie mentionate cand modelele lor erau prezentate la radio si televiziune.Anii '50 au fost numiti „anii modei".

Spre deosebire de animale, noi avem simtul mirosului putin dezvoltat. Dar, daca omul nu este dotat sa recunoasca mirosurile slabe, el poate sa diferentieze mai multe mirosuri decat cainele, de exemplu. Pusi sa recunoasca esenta de violete, omul si cainele percep acelasi lucru atunci cand parfumul este foarte concentrat.   Drept camasa fara maneci purtau doua bucati de panza cusute impreuna, ce lasau o deschizatura pentru trecerea capului.Atat barbatii, cat si femeile imbracau poncho-ul: o bucata de stofa de forma patrata, avand in mijloc o deschizatura prin care intra capul, colturile cazand in fata si in spate. 

 in timpul Primului Razboi Mondial, in Franta s-a adoptat tonul bleu-horizon, pentru ca in cel de-al Doilea Razboi Mondial sa se generalizeze tonul kaki. Sub influenta Statelor Unite, stat mai putin marcat de traditii decat cele europene, costumul soldatilor s-a adaptat in sfarsit conditiilor reale ale razboiului: salopete de panza dintr-o singura piesa sau din doua piese separate in talie, cu buzunare, usor de camuflat gratie culorilor alese dupa natura terenului de lupta, si veste suple si simple.  Ne-au reamintit ca in natura unele lucruri care exista dimineata dispar pana la caderea serii, ca defectul lumii noastre este ca nu stie sa respecte natura si sa foloseasca ceea ce ea ii ofera. Unde vom ajunge? De ce nu stim sa ne bucuram de ce avem? Aceste intrebari si le-a pus si creatorul italian Moschino, care a creat colectii ecologice numite de el, in gluma, ECOuture.