Imaginea acestei femei fragile

O reclama noua la pantofii sport prezinta un filmulet despre o procesiune religioasa la care, conform traditiei, participantii trebuie sa fie desculti, dar o tanara, iubindu-si atat de mult pantofii sport incat nu poate renunta la ei nici macar in timpul procesiunii, incearca s-o urmeze incaltata. in 1667, la Lyon, un muncitor nu putea insa produce mai mult de trei perechi de ciorapi pe saptamana. Pana in secolul XX, productia de tricotaje s-a limitat la accesoriile vestimentare: sosete si ciorapi, fabricati din lana sau din matase. in Franta tricotajul inflorea la Cavennes si la Troyes. Artizanii hughenoti alungati in urma Edictului de la Nantes au dus aceasta tehnica in cantoanele elvetiene si in Saxonia. 

 Si barbatii au acceptat pana la urma cu placere imaginea acestei femei fragile, intotdeauna gata sa lesine, al carei costum ii interzicea orice activitate fizica. Nu avem de ce sa ne miram atunci cand personajul lui Edith Wharton, Newland Archer, gandea ca acest costum al femeilor „le (ine loc de armura, ca un fel de aparare impotriva necunoscutului si ca o sfidare a lui O asemenea creatura era la fel de naturala in atitudini si gesturi ca o papusa impodobita. Si totusi, lipsa de masura si extravaganta barocului ne-au coplesit pe nesimtite sensibilitatea, imediat ce am fost satui de rigoarea rece si aseptizata care a dominat arta plecand de la minimalism. A trebuit atunci sa gandim in termeni asimetrici si cateodata ludici.in realitate, sonoritatea cuvantului si semnificatiile care deriva din el (ca dintr-o cutie a Pandorei) ne pot da un raspuns.

 Exista si costume realizate in totalitate din nasturi (un asemenea costum are cusuti circa 18.000 de nasturi!) si un chipiu din nasturi ce a apartinut lui Saddam Hussein, de asemenea cuverturi, genti, pantofi si alte obiecte impodobite cu nasturi.Cat despre sosete si ciorapi, aceste obiecte vestimentare au fost prezente din cele mai vechi timpuri.  Culorile erau alese de proprietarul hergheliei ca emblema. in timp, jiletca a devenit o cazaceasca cu maneci lungi, iar palaria s-a transformat intr-o cascheta mica. Jocheii poarta insa in continuare culorile hergheliei, care permit ca ei sa poata fi urmariti in timpul cursei.Boxul a fost practicat in secolul al XVIII-lea cu pumnii goi.

E clar insa ca intotdeauna prostituatele au avut grija sa se imbrace astfel incat genul lor de activitate sa poata fi reperat fara echivoc; machiajul, coafura, stilul hainelor lor alcatuiau un costum la fel de recognosci- bil ca orice uniforma.Fie ca e impusa, fie ca e aleasa, uniforma reprezinta un semn de recunoastere.  Primul tip, al femeii-idol, era deja perfect definit in Egiptul antic, unde creatura de vis se prezenta inaccesibila, cu fata imobila, viu fardata, sub peruca sau coafura monumentala, opunandu-se cu o perversitate rafinata corpului revelat in mod indiscret printr-o imbracaminte colanta. Aceasta imagine o intalnim in toate perioadele: imparateasa Teodora, reprezentata pe mozaicurile de la Ravenna, majoritatea printeselor in costum de curte pictate de Velasquez sau de Nattier, femeile de la Curtea Angliei, ale caror haine par decupate in metal si sidef, patricienele din Venetia, pictate de penelul lui Veronese, sau burghezele pariziene, zugravite pe panzele lui Renoir sau Van Dongen.