Elementele procesului de fabricatie

 in reprezentarile de pana atunci, hainele Mariei puteau fi de orice culoare, dar erau intotdeauna de o culoare inchisa: negru, gri, maro, violet. Ideea, prezenta deja in arta paleocrestina (inca din Roma imperiala erau folosite haine de doliu negre sau de o alta culoare inchisa), care se prelungeste in arta carolingiana si ottoniana, era ca Fecioara trebuie sa poarte doliu pentru fiul ei mort pe cruce.   Grecoaicele foloseau din plin alifii, alb de plumb si farduri, cu care se ungeau in straturi groase. insa, pe langa utilizarea fardurilor, a depilatoarelor sau a vopselelor pentru par, grecoaicele erau foarte preocupate si de ingrijirea pielii, pe care o curatau cu apa si soda, ungand-o apoi cu uleiuri placut mirositoare.

Pe langa curiozitatea care-i impingea pe oameni sa se informeze asupra obiceiurilor altor regiuni, mai erau si ambasadorii, care mergeau de la o Curte la alta imbracati in costumele lor speciale, prezentand si portretele suveranilor lor. Astfel putem intelege de ce mormintele colonistilor din Groenlanda ne prezinta un costum in plina mutatie. Caci niciodata nu va reusi o moda care merge contra tendintelor constiente si subconstiente ale clientelor. Dupa Worth, un mare creator trebuie sa fie un artist cu o cultura suficient de vasta, pentru ca femeile sa-1 poata trata mai degraba ca prieten decat ca simplu furnizor; el trebuie sa cunoasca de asemenea toate elementele procesului de fabricatie.

 Totusi, utilizarea parfumurilor si in alte scopuri decat cele religioase s-a raspandit rapid. Capacitatea parfumului de a putea fi sesizat fara a fi vazut vorbeste despre transcendenta si aminteste de fiinta iubita. Atenienii lasau sa zboare in timpul mesei porumbei ale caror aripi erau unse cu esente placut mirositoare, caci acestea erau considerate purificatoare. Si in China imbracamintea servea la marcarea distinctiilor sociale; numeroase decrete prevedeau cu strictete toate amanuntele costumelor. inca din mileniul al II-lea i.H. aici se practica tesutul dintr-o specie de canepa si se intrebuinta matasea. Oamenii de rand purtau pantaloni (preluati de la calaretii invadatori din Asia Centrala) si o tunica de culoare alba.

Si acele carpe mi-ar spune mai mult asupra omenirii viitoare decat filosofii, romancierii, predicatorii si savantii la un loc."La antipodul costumului pentru teatru sau film, care exprima persoana sau mai degraba personajul, se afla uniforma, care face, dimpotriva, ca persoana sa dispara. Nu exista doar haine adoptate in mod voluntar, ci exista si uniforme impuse.   Pana in secolul al XlX-lea stofele, culorile, broderiile, ornamentele si modificarile costumului masculin corespundeau celor din moda feminina a aceleiasi perioade. Gustul impodobirilor nu parea o frivolitate nedemna de o fiinta virila ori ceva atasat conditiei femeii, care in mod fatal era nevoita sa placa barbatului de care depindea soarta ei.

Vestonul modern

 Pudoarea, motiv invocat cu predilectie de catre moralistii crestini, este o idee imprumutata din traditiile iudaice (celelalte civilizatii antice considerau obisnuinta de a se imbraca drept o binefacere, si nu o obligatie morala). Semnificatia rituala a costumului n-a disparut nici astazi.  Costumul grec antic pe de o parte si costumul european de la inceputul secolului XX de cealalta parte reprezinta exemplificari aproape perfecte ale acestor doua mari tipuri de haine, care sunt, cel mai adesea, combinate. in Europa Evului Mediu, de pilda, mantiile erau cape sau mari esarfe de forme geometrice simple, suprapuse pe o imbracaminte ajustata si cusuta, iar in India zilelor noastre san'-ul se poarta de obicei cu o mica bustiera cusuta. 

In aceeasi perioada s-a propagat vestonul modern, numit la origine tweed, deoarece croitorul Humann, care spre 1840 fabrica acesti "saci" neajustati la talie, ii croia din tesaturi usoare ce prove-neau din Scotia, de pe malurile raului Tweed. Vestonul avea revere care se incrucisau si care se inchideau cu nasturi, pentru ca haina sa poata fi bine inchisa pe piept. Rochiile acestei perioade nu aveau adesea nici o pensa la piept, de parca orice femeie putea adopta o silueta la fel de dreapta ca aceea a unui baiat. in aceasta cautare de identificare, femeia isi va taia parul foarte scurt, lasand doar un carliont sa-i iasa de sub palaria clopot, infundata pana la ochi. in acelasi timp ea a renuntat la unul din „privilegiile lenevelii": pielea alba.

Manusile au fost purtate inca din Antichitate. Cea mai veche pereche de manusi a fost purtata de catre faraonul Tutankhamon. Actorii greci au intrebuintat manusile pe scena. Prin secolul al Xll-lea manusile pontificale erau albe si simbolizau puritatea, pentru ca ulterior culoarea lor sa fie asortata costumului bisericesc.  Poate tot dintr-o motivatie igienica s-a mentinut si vechiul obicei - semn de respect - de a nu se prezenta unei persoane un obiect tinandu-1 in mana, ci doar pe un evantai sau pe palmele acoperite cu manecile hainei.in lumea araba erau foarte accentuate diferentele costumului in functie de profesiuni, si nu doar legat de pozitia sociala.

 in Vechiul Regim, cand regele aparea in public, el era intotdeauna imbracat in alb. Acest obicei era atat de incetatenit, incat la un moment dat francezii nici n-au putut crede ca omul imbracat in negru aflat langa Fransois I era chiar Carol Quintul. in timp ce in jurul suveranilor se instaura un ceremonial formalist (care va deveni in secolul al XVII-lea o eticheta plina de constrangeri), incepeau sa se alcatuiasca diferite Ordine cavaleresti care isi exprimau fraternitatea in general printr-un costum-uniforma fastuos si printr-un colier de orfevrarie ce reprodu-cea emblema aleasa de fiecare Ordin in parte. De la Londra la Paris si de la Milano la New York hainele negre se poarta cu ace de siguranta, care sunt simple sau de care se atarna mici medalioane, cruciulite, inimioare, stelute. Casa Chanel a prezentat chiar cateva modele de rochii negre cu ace de siguranta de diferite marimi.Tot aici putem aminti istoria blugilor, inventati in 1850 de catre Lewis Strauss. 

Incaltaminte barbati de diferite culori

 in domeniul costumului, el a avut de asemenea multe aplicatii: haine impermeabile, haine de protectie, manusi de cauciuc, bretele, jartiere. Astazi se produce si cauciuc sintetic. Penele. Datorita fragilitatii penelor, ele au fost utilizate mai ales pentru infrumusetarea acoperamintelor de cap.  Materialele care au stat la dispozitia evreilor au fost inul si lana. Evreii le teseau si le colorau dupa reguli precise, insa stofa o faceau dupa modele in pas cu vremea. Asa cum purtasera haine dupa moda egipteana si babiloniana, evreii din Ierusalim au purtat adeseori, in timpul lui Irod si Pilat din Pont, haine romane sau grecesti. 

 Mai mult ca niciodata, Europa imita modele frantuzesti, cunoscute mai ales din ziarele si din revistele pariziene. Costumul masculin a fost mai intai acela pe care toata Europa 1-a adoptat intre 1770 si 1780, inspirandu-se din Anglia: pantaloni bej in cizme    colante, jiletca de alta culoare croita patrat si frac din drap uni cu nasturi pe piept. Ele au fost reactualizate de catre Yves Saint Laurent, care in anii '60 a creat varianta unisex. La hainele practice nu se renunta niciodata. in ultimii ani a revenit in moda si redingota, faimoasa uniforma a temutilor corsari. Reverele sunt ample, talia zvelta, apoi ea se deschide ca un evantai pana la glezne, incheindu-se la doua randuri de bu- toni, adevarate bijuterii exotice ce inflacareaza imaginatia.

Din 1984 isi concepe singur campaniile publicitare, face fotografii si scoate albume. Cand este intrebat ce ii este mai drag, raspunde: Campania mea din octombrie 1990 pentru emigrantii din Est. Auzind ca oamenii «din tarile de Est» voiau sa emigreze, a reaparut in mine imaginea anilor '20: aristocrati rusi emigrati in Paris, deveniti soferi de taxi. Gloria si decadenta. Adevarul este ca aceste ghete ii priveau doar pe favorizatii soartei; nici o lege nu a stipulat vreodata ca un taran nu poate purta o haina brodata cu aur (lucru care de altfel ar fi displacut atat celor din clasa lui, cat si stapanului), insa mijloacele pentru cumpararea unei asemenea haine ii erau inaccesibile.

In timpul Primului Razboi Mondial, in Franta s-a adoptat tonul bleu-horizon, pentru ca in cel de-al Doilea Razboi Mondial sa se generalizeze tonul kaki. Sub influenta Statelor Unite, stat mai putin marcat de traditii decat cele europene, costumul soldatilor s-a adaptat in sfarsit conditiilor reale ale razboiului: salopete de panza dintr-o singura piesa sau din doua piese separate in talie, cu buzunare, usor de camuflat gratie culorilor alese dupa natura terenului de lupta, si veste suple si simple. Ghete barbati Prezentata in 1989 la Paris, aceasta veritabila opera de arta a fost conceputa de Helene Gainville; avea bijuterii realizate de Alexander Reza si mici diamante montate in platina, raspandite pe toata suprafata materialului. Pana nu demult moda era facuta pentru femei adulte, iar tinerele isi modelau imaginea dupa imaginea mamelor lor. Astazi nu mai este la fel.