in ciuda numeroaselor inimi care tipa de durere si bat ca nebunele,
centrala capului continua sa primeasca atentia noastra principala. Cu capul ne
afirmam, telul nostru suprem este sa-l putem tine sus in lupta sociala pentru
putere. Nimic nu are voie sa treaca peste capul nostru. Ne facem curaj: „Capul
susl" daca vreodata treburile nu merg sau ne spunem: „Numai sa nu ne lasam
mai pre/osi" Nu vrem sa avem nimic de-a face cu regiunile de jos. in cazul
unei asemenea accentuari a ratiunii, prin punerea unei astfel de poveri pe
seama capiului, ar trebui sa ne amintim adesea unul altuia: „Sa nu-ti pleci
capul!" si sa ne punem astfel in garda in fata unei recaderi in vremurile
(bune?) de odinioara, cand capul inca nu era nr. 1 absolut. in convingerea ca
suntem incununarea creatiei, ne place sa ne indreptam ochii spre organul care
este cununa noastra. Ca lui nu-i prieste deloc punerea unei greutati prea mari
pe el o tradeaza frecventa si exinderea durerilor de cap.
Avand in vedere orgoliul nostru capos, multe ne ajung pana peste cap si ne
infierbanta capatana, pana ce aceasta risca adesea sa ia foc. Ceea ce ne punem
in cap in cap ramane si este adesea raspunzator pentru cum ne este ticsit capul
cat se poate de tare, facandu-ne sa ne simtim capete tari. Nu pi rea mai exista
oameni in societatea noastra care sa nu cunoasca senzatia de a avea capul mare
si de a avea atatea pe cap; dar nu exista nici membri ai asa-numi- telor
culturi primitive care sa-si imagineze ceva prin asta. Cu toate ca nu am cazut
in cap, adesea nu mai stim unde ne este capul. Oamenii care nu-si bat capul tot
timpul, care nu fac incercarea de a trece cu capul si prin zid, care nu trebuie
sa se afirme tot mereu sau pornesc de la faptul ca lumea evolueaza cu adevarat
numai daca totul merge dupa capul lor nu au habar ce inseamna sa te doara
capul. Aflati la adapost in constiinta ca oricum creatia se dezvolta dupa
planul Domnului, le lipsesc pe cap ochelarii de cal care le dau dureros de
furca atator oameni moderni. Presiunea sub care ne punem ca stapani ai acestei
creatii ne impinge nu rareori in acea regiune cu ajutorul careia ne afirmam. Nu
numai inauntru in cap, ci si afara pe chip se exprima ea, iar majoritatea
tablourilor bolilor care rezulta din aceasta situatie .neechilibrata ating
corpul care a fost inabusit.
Probabil ca datoram accentuarii excesive a capului nu numai durerile
respective, ci si grosul tuturor afectiunilor psihosomatice, o data ce acestea
sunt in cea mai mare parte necunoscute la asa-numitele culturi arhaice care
traiesc infratite cu natura si renuntand la intelectualitate. in ciuda acestei
cunoasteri, nu are sens sa injosim capul, mai eficient este sa-i interpretam,
propriile semnale de alarma si de supraincarcare si sa ajutam, alte regiuni ale
corpului sa-si capete semnificatia si sa aiba parte de interpretarea ce li se
cuvine.
inainte sa demaram aceasta sarcina si sa ne cufundam in schema cap-picioare
pana la radacinile noastre, urmeaza a fi dezbatuta tema cancer. Aceasta are loc
in mod. rational in afara structurarii cap-picioare, intrucat cancerul poate sa
atace practic toate organele si tesuturile. Se recomanda si in acest caz sa
studiem mai intai regiunea afectata, inainte de a ne ocupa de urmatorul capitol
general despre cancer.
